În zootehnia modernă, igiena nu mai reprezintă doar o activitate de rutină, ci o decizie strategică de afaceri, direct legată de biosecuritate. Introducerea sistemului strict „totul intră – totul iese” a transformat perioada dintre două serii de animale într-o adevărată cursă contra cronometru. Halele trebuie spălate, dezinfectate și uscate într-un timp foarte scurt, ceea ce ridică o întrebare esențială: cine va efectua cea mai grea muncă fizică?
Costul ascuns al spălării manuale
Curățarea unui compartiment pentru 100 de porci necesită resurse considerabile. Potrivit recomandărilor Teagasc – Autoritatea Irlandeză pentru Dezvoltare Agricolă și Alimentară – timpul minim necesar pentru spălarea cu jet de înaltă presiune este de un minut și aproximativ 20 de litri de apă pentru fiecare loc destinat unui animal. În practică însă, din cauza oboselii personalului, a necesității de a curăța temeinic hrănitorile și a lipsei unei etape de înmuiere, procesul durează între cinci și opt ore de muncă intensă.
Condițiile dificile de lucru și expunerea permanentă la vaporii de amoniac duc la o fluctuație ridicată a personalului. După aproximativ trei ore de muncă, oboseala afectează inevitabil calitatea curățării. În colțuri și în zonele greu accesibile se acumulează depuneri organice și grăsimi, care pot deveni focare pentru boli precum Pesta Porcină Africană. În plus, timpul mai lung necesar spălării prelungește perioada în care hala rămâne goală, generând pierderi financiare.
Standardul european al automatizării
Principalele ferme de porci din Danemarca, Germania și Țările de Jos înlocuiesc munca manuală cu sisteme robotizate de curățare. Automatizarea economisește timp și reduce consumul de apă cu până la 50%.
Mollox implementează această practică europeană în Bulgaria prin robotul automatizat
